Dupa ce a parasit trupa The Velvet Underground in anul 1970, Lou Reed a mers sa lucreze la firma de contabilitate a tatalui sau pe post de dactilograf. Daca ar fi fost sa paraseasca cariera muzicala in acel moment, inca am fi ramas cu cele patru albume scrise cu cei de la Velvet, indeajuns de valoroase incat sa ii confere titlul de unul dintre cei mai buni compozitori si vizionari ai rockului.
Din fericire pentru el, si pentru noi, cariera sa muzicala a fost constituita din decade pline de compozitii muzicale de o valoare incontestabila.
Va prezentam mai jos o incursiune in cele mai bune 15 de piese din repertoriul Velvet Underground si nu numai; o disectie asupra lui Lou Reed – animal rock’n’roll legendar:
“I’m Waiting for the Man”
{youtube}hugY9CwhfzE{/youtube}
Extrasa de pe primul album The Velvet Underground (“The Velvet Undergound & Nico” – 1967), aceasta piesa ii regaseste pe John Cale devastand pianul si pe Lou Reed punand bazele mesajului muzical care ii va defini cariera: duritate, spirit urban, galagie, tabu si poetic. O melodie cu care sa iti astupi urechile, sa tragi o pereche de blugi pe tine si sa pleci in oras in cautarea unei doze de vis.
“Heroin”
{youtube}ffr0opfm6I4{/youtube}
“The Venus in Furs”
{youtube}iLQzaLr1enE{/youtube}
Tot de pe albumul “The Velvet Underground & Nico” extragem si aceste doua piese extrem de senzuale, care au facut parte din coloana sonora a filmului “The Doors” (1991).
“Heroin” este un imn al narcomanilor, heroina reprezentand “viata si nevasta” dependentului. Un lucru deosebit pentru acest cantec este faptul ca, prin mesajul transmis, Reed ofera posibilitatea ascultatorului de a decide daca este pro sau contra substantei .
“The Venus in Furs” = S&M, fetish, sclavul si stapana. Bazat pe romanul cu acelasi nume, aceasta piesa vorbeste depre personajul Severin (sclavul) si fata de care este obsedat (stapana). Saruta botina de piele!
“Sister Ray”
{youtube}7d69mDT11yI{/youtube}
Pe cel de-al doilea album Velvet Underground (“White Light/ White Heat” - 1968) Reed a atins limite de proportii epice cu aceasta lucrare tipatoare si senzuala: aproximativ 15 minute de improvizatie instrumentala coafate de versuri ce evoca o orgie de travestiti intoxicati de substante halucinante. Aceasta piesa va servi drept inspiratie multor trupe in viitor; in 1969 insa, intr-un timp in care muzica psihedelica era prezenta peste tot, cei de la Velvet Underground au reusit sa fie nu numai o trupa, ci un subgen aparte.
“Pale Blue Eyes”
{youtube}NcDuR9BF0Oc{/youtube}
Pe langa abilitatea de a emite mesaje intoxicante, Lou Reed a avut si o latura sensibila care iese la iveala in momentul in care acesta vine in fata publicului cu astfel de balade melancolice, precum este si “Pale Blue Eyes” – o piesa de pe cel de-al treilea album Velvet Underground cu acelasi nume (1969). Desi a fost preluata ca si cover de catre artisti precum R.E.M., Hole si Patti Smith, totusi originalul nu va putea fi surclasat niciodata.
“Sattelite of Love”
{youtube}FH2EgYq_NCY{/youtube}
“Sattelite of Love” este o poveste fictionala despre infidelitate si voyeurism, o balada space-age, o lamentare alegorica – alegeti-va voi sensul dorit din aceasta ghicitoare muzicala enigmatica! Inclusa in albumul de debut al lui Reed (“Transformer” – 1972), produs de catre David Bowie si Mick Ronson, aceasta piesa se regaseste pe coloana sonora a filmului Velvet Goldmine, pelicula ce evoca aceleasi motive ale personajului cu personalitate dubla rockstar-space persona.
Aveti nevoie de 10 motive pentru a urmari filmul Velvet Goldmine? Le puteti gasi [aici].
“Walk on the Wild Side”
{youtube}4wNknGIKkoA{/youtube}
Cea mai celebra piesa a lui Reed, “Walk on the Wild Side” este o poveste nostalgica despre travestitii din anturajul lui Andy Warhol care oferau placeri orale in camerele din spate ale cluburilor “dubioase” din New York. Acest single de pe albumul Transformer a fost atat de lipsit de prejudecati, atat de nonconformist incat este de mirare ca ajuns sa fie o piesa transmisa la radio, si chiar in topul 40 American Hits.
“Vicious”
{youtube}EIdc0NGumVc{/youtube}
Piesa care deschide acelasi album de debut, Transformer, “Vicious” vorbeste despre atitudinea oamenilor de a evita personajele “malefice”, pline de vicii. Cel mai memorabil vers din acest cantec va fi “Vicious/ You hit me with a flower”, linie extrasa dintr-o conversatie pe care Reed a avut-o cu Andy Warhol, cand acesta din urma l-a intrebat pe artist daca are de gand sa scrie o piesa numita “Vicious” – “Vicios, ca si cand m-ai lovi cu o floare”.
“Sad Song”
{youtube}sc54vcmcZKA{/youtube}
In timp ce multi artisti au scris albume despre Berlin, cel de-al treilea album Lou Reed, “Berlin” (1973), seteaza un standard dupa care sunt “judecate” toate celelate albume care se invart in jurul acestui concept. Iar cand totul se incheie cu un vartejul de emotii din piesa “Sad Song” ramai cu impresia ca lumea se duce de rapa.
“Street Hassle”
{youtube}bkG9BKgDvNI{/youtube}
O opera rock in miniatura, extrasa de pe albumul cu acelasi nume (1979), “Street Hassle” debuteaza cu o orchestratie de instrumente cu corzi care se va transforma gradual intr-o piesa rock autentica. O poveste despre dorinta carnala, moarte, misoginie si minciuna care contine si un monolog al lui Bruce Springsteen.
“The Day John Kennedy Died”
{youtube}BlWwA5x-P9k{/youtube}
Dupa o perioada lunga de timp in care Lou Reed a primit eticheta de rockstar antisocial, acesta a lansat in 1982 albumul “The Blue Mask” dorind sa demonstreze ca este un om normal. Acest cantec al carui titlu vorbeste de la sine, contine un mesaj la obiect despre evenimentul din noiembrie 1963, devenind o creatie despre realitatea mondena a mortii.
“I Love You Suzanne”
{youtube}0p1TrF-pVwQ{/youtube}
Pe albumul “New Sensations” (1984) Lou Reed s-a jucat de-a popstarul dragut si iubaret, si i-a iesit de minune, dovedind ca poate sa fie “alternativ” – sa scrie piese pop . Nu degeaba acesta spune “You try anything once/ You try anything twice”, nu-i asa?
“Strawman”
{youtube}dqXCTqvioiY{/youtube}
Reed se intoarce la forma sa vicioasa pe albumul “New York” (1989) cu povesti despre dark sideul New Yorkului impanate cu un sunet de chitara plin. “Strawman” se remarca ca fiind una dintre cele mai bune si cele mai “nervoase” piese de pe acest album, cu versuri care vorbesc despre nedreptatile sociale: “Does anybody need yet another politician caught with his pants down and money sticking in his hole'"?
“Perfect Day”
{youtube}QYEC4TZsy-Y{/youtube}
O piesa care la prima vedere apare ca fiind o alegorie despre o zi fericita, aceasta ascunde o depresie majora, o descriere a cutitului cu doua taisuri care este heroina – fericire la inceput, durere la final. Nu este de mirare ca acest cantec a ajuns pe coloana sonora a filmului Trainspotting.
In 1997, cei de la BBC au organizat un all-star cover al acestei piese, reunindu-i pe Bono, Elthon John si Emmylou Harris intr-un tribut adus acestui single care a ajuns numarul 1 in topurile din Marea Britanie.
“Like a Possum”
{youtube}z0rYAzTpOXw{/youtube}
Piesa centrala de pe albumul “Ecstasy” (2000) este reprezentata de catre aceasta lucrare de 18 minute despre limita pornirilor animale ale lui Lou Reed. “Inca o noapte inutila petrecuta in pat” spune Reed, in timp ce chitara ii macina emotiile pana devin pulbere.
Mai multe depre cariera si viata lui Lou Reed puteti citi in articolul: “De ce Lou Reed nu poate fi uitat niciodata” [aici]
Voua cum va place Lou? Velvet sau post-Velvet Underground?
Din fericire pentru el, si pentru noi, cariera sa muzicala a fost constituita din decade pline de compozitii muzicale de o valoare incontestabila.
Va prezentam mai jos o incursiune in cele mai bune 15 de piese din repertoriul Velvet Underground si nu numai; o disectie asupra lui Lou Reed – animal rock’n’roll legendar:
“I’m Waiting for the Man”
{youtube}hugY9CwhfzE{/youtube}
Extrasa de pe primul album The Velvet Underground (“The Velvet Undergound & Nico” – 1967), aceasta piesa ii regaseste pe John Cale devastand pianul si pe Lou Reed punand bazele mesajului muzical care ii va defini cariera: duritate, spirit urban, galagie, tabu si poetic. O melodie cu care sa iti astupi urechile, sa tragi o pereche de blugi pe tine si sa pleci in oras in cautarea unei doze de vis.
“Heroin”
{youtube}ffr0opfm6I4{/youtube}
“The Venus in Furs”
{youtube}iLQzaLr1enE{/youtube}
Tot de pe albumul “The Velvet Underground & Nico” extragem si aceste doua piese extrem de senzuale, care au facut parte din coloana sonora a filmului “The Doors” (1991).
“Heroin” este un imn al narcomanilor, heroina reprezentand “viata si nevasta” dependentului. Un lucru deosebit pentru acest cantec este faptul ca, prin mesajul transmis, Reed ofera posibilitatea ascultatorului de a decide daca este pro sau contra substantei .
“The Venus in Furs” = S&M, fetish, sclavul si stapana. Bazat pe romanul cu acelasi nume, aceasta piesa vorbeste depre personajul Severin (sclavul) si fata de care este obsedat (stapana). Saruta botina de piele!
“Sister Ray”
{youtube}7d69mDT11yI{/youtube}
Pe cel de-al doilea album Velvet Underground (“White Light/ White Heat” - 1968) Reed a atins limite de proportii epice cu aceasta lucrare tipatoare si senzuala: aproximativ 15 minute de improvizatie instrumentala coafate de versuri ce evoca o orgie de travestiti intoxicati de substante halucinante. Aceasta piesa va servi drept inspiratie multor trupe in viitor; in 1969 insa, intr-un timp in care muzica psihedelica era prezenta peste tot, cei de la Velvet Underground au reusit sa fie nu numai o trupa, ci un subgen aparte.
“Pale Blue Eyes”
{youtube}NcDuR9BF0Oc{/youtube}
Pe langa abilitatea de a emite mesaje intoxicante, Lou Reed a avut si o latura sensibila care iese la iveala in momentul in care acesta vine in fata publicului cu astfel de balade melancolice, precum este si “Pale Blue Eyes” – o piesa de pe cel de-al treilea album Velvet Underground cu acelasi nume (1969). Desi a fost preluata ca si cover de catre artisti precum R.E.M., Hole si Patti Smith, totusi originalul nu va putea fi surclasat niciodata.
“Sattelite of Love”
{youtube}FH2EgYq_NCY{/youtube}
“Sattelite of Love” este o poveste fictionala despre infidelitate si voyeurism, o balada space-age, o lamentare alegorica – alegeti-va voi sensul dorit din aceasta ghicitoare muzicala enigmatica! Inclusa in albumul de debut al lui Reed (“Transformer” – 1972), produs de catre David Bowie si Mick Ronson, aceasta piesa se regaseste pe coloana sonora a filmului Velvet Goldmine, pelicula ce evoca aceleasi motive ale personajului cu personalitate dubla rockstar-space persona.
Aveti nevoie de 10 motive pentru a urmari filmul Velvet Goldmine? Le puteti gasi [aici].
“Walk on the Wild Side”
{youtube}4wNknGIKkoA{/youtube}
Cea mai celebra piesa a lui Reed, “Walk on the Wild Side” este o poveste nostalgica despre travestitii din anturajul lui Andy Warhol care oferau placeri orale in camerele din spate ale cluburilor “dubioase” din New York. Acest single de pe albumul Transformer a fost atat de lipsit de prejudecati, atat de nonconformist incat este de mirare ca ajuns sa fie o piesa transmisa la radio, si chiar in topul 40 American Hits.
“Vicious”
{youtube}EIdc0NGumVc{/youtube}
Piesa care deschide acelasi album de debut, Transformer, “Vicious” vorbeste despre atitudinea oamenilor de a evita personajele “malefice”, pline de vicii. Cel mai memorabil vers din acest cantec va fi “Vicious/ You hit me with a flower”, linie extrasa dintr-o conversatie pe care Reed a avut-o cu Andy Warhol, cand acesta din urma l-a intrebat pe artist daca are de gand sa scrie o piesa numita “Vicious” – “Vicios, ca si cand m-ai lovi cu o floare”.
“Sad Song”
{youtube}sc54vcmcZKA{/youtube}
In timp ce multi artisti au scris albume despre Berlin, cel de-al treilea album Lou Reed, “Berlin” (1973), seteaza un standard dupa care sunt “judecate” toate celelate albume care se invart in jurul acestui concept. Iar cand totul se incheie cu un vartejul de emotii din piesa “Sad Song” ramai cu impresia ca lumea se duce de rapa.
“Street Hassle”
{youtube}bkG9BKgDvNI{/youtube}
O opera rock in miniatura, extrasa de pe albumul cu acelasi nume (1979), “Street Hassle” debuteaza cu o orchestratie de instrumente cu corzi care se va transforma gradual intr-o piesa rock autentica. O poveste despre dorinta carnala, moarte, misoginie si minciuna care contine si un monolog al lui Bruce Springsteen.
“The Day John Kennedy Died”
{youtube}BlWwA5x-P9k{/youtube}
Dupa o perioada lunga de timp in care Lou Reed a primit eticheta de rockstar antisocial, acesta a lansat in 1982 albumul “The Blue Mask” dorind sa demonstreze ca este un om normal. Acest cantec al carui titlu vorbeste de la sine, contine un mesaj la obiect despre evenimentul din noiembrie 1963, devenind o creatie despre realitatea mondena a mortii.
“I Love You Suzanne”
{youtube}0p1TrF-pVwQ{/youtube}
Pe albumul “New Sensations” (1984) Lou Reed s-a jucat de-a popstarul dragut si iubaret, si i-a iesit de minune, dovedind ca poate sa fie “alternativ” – sa scrie piese pop . Nu degeaba acesta spune “You try anything once/ You try anything twice”, nu-i asa?
“Strawman”
{youtube}dqXCTqvioiY{/youtube}
Reed se intoarce la forma sa vicioasa pe albumul “New York” (1989) cu povesti despre dark sideul New Yorkului impanate cu un sunet de chitara plin. “Strawman” se remarca ca fiind una dintre cele mai bune si cele mai “nervoase” piese de pe acest album, cu versuri care vorbesc despre nedreptatile sociale: “Does anybody need yet another politician caught with his pants down and money sticking in his hole'"?
“Perfect Day”
{youtube}QYEC4TZsy-Y{/youtube}
O piesa care la prima vedere apare ca fiind o alegorie despre o zi fericita, aceasta ascunde o depresie majora, o descriere a cutitului cu doua taisuri care este heroina – fericire la inceput, durere la final. Nu este de mirare ca acest cantec a ajuns pe coloana sonora a filmului Trainspotting.
In 1997, cei de la BBC au organizat un all-star cover al acestei piese, reunindu-i pe Bono, Elthon John si Emmylou Harris intr-un tribut adus acestui single care a ajuns numarul 1 in topurile din Marea Britanie.
“Like a Possum”
{youtube}z0rYAzTpOXw{/youtube}
Piesa centrala de pe albumul “Ecstasy” (2000) este reprezentata de catre aceasta lucrare de 18 minute despre limita pornirilor animale ale lui Lou Reed. “Inca o noapte inutila petrecuta in pat” spune Reed, in timp ce chitara ii macina emotiile pana devin pulbere.
Mai multe depre cariera si viata lui Lou Reed puteti citi in articolul: “De ce Lou Reed nu poate fi uitat niciodata” [aici]
Voua cum va place Lou? Velvet sau post-Velvet Underground?