Alcest nu inseamna doar o experienta muzicala obisnuita – plug, play, headbang, ci si povestea unei lumi fantastice desprinsa din taramul viselor, fapt ce te poarta departe de ideea de black metal. Si totusi, este un fel de black metal – cel putin in acceptiunea lui Neige, “creierul” proiectului Alcest – mai exact, o transformare a genului.
Alcest este o trupa de influente post-black metal/ post-rock / shoegaze originara din Franta, avandu-i in componenta pe Stéphane „Neige” Paut (lead vocal, chitara, clape, tobe, bas) si Jean „Winterhalter” Deflandre (tobe, percutie).
In trecutul muzical al lui Neige si-au facut loc trupe variate, precum Peste Noire, Lantlôs, Amesoeurs sau Les Discrets, insa niciunul dintre aceste proiecte nu iti stimuleaza imaginatia precum o face Alcest, a carei muzica superba construieste peisaje sonice ce reprezinta acel moment in care individul cade in visare si creierul sau incepe derularea unui film. Alcest te indeamna la expansiune imaginativa, la accederea catre idei si concepte pe care nu le-ai fi atins aflat intr-o stare „normala”. Un fel de trip indus de substante psihedelice, unde substanta este chiar muzica celor de la Alcest.
In timp ce multe deviatii de la genul metal, precum sludge si doom, si-au gasit trupe care sa le experimenteze si sa le faca sa ramana in continuare metal (sau cel putin extreme), in alte zone, precum black/ post-metal, exista o tendinta de a elimina componenta dura in favoarea unui sound mai fin. Iar Alcest face acest lucru cu mare maiestrie, lucru de care va puteti convinge ascultand selectia noastra de piese esentiale, prezentate in continuare.
Voix Sereines – „Shelter” (2014)
Aceasta piesa este printre ultimele legaturi cu trecutul muzical al trupei, in sensul in care inca regasim la jumatatea piesei un riff heavy, insa acest lucru nu stirbeste atmosfera soft ce rezida in urma celor sase minute de visare. Voix Sereines este de departe cea mai delicata creatie din cadrul albumului „Shelter”, o piesa care nu lasa loc pentru nicio critica. Vocalul melancolic al lui Neige ce mangaie sublim linia melodica cu specific de tonomat cu vinyluri te poarta printr-o intreaga paleta de emotii – tristete, iubire, inima franta si face din Voix Sereines sufletul si nucleul intregului album.
{youtube}EKuhxZwhUtY{/youtube}
Délivrance – „Shelter”(2014)
Reprezentand cel mai lung numar de pe albumul „Shelter”, Délivrance este inundata de sunete intunecate de chitare acustice si electrice impreunate cu tobe dramatice, reverberatie, coarde si un vocal calm. Piesa creste in intensitate, pornind de la o atmosfera lenta si tacuta care evolueaza inspre o directie energetica, timp in care Neige transcende intr-o alta lume, cantand intr-o limba numai de el stiuta, incheind astfel povestea „Shelter” intr-o maniera superba si intensa ce lasa ascultatorul intr-o stare melancolica.
{youtube}DSVGp7VeetE{/youtube}
Écailles de Lune (Part I & II) – „Écailles de Lune” (2010)
In cadrul piesei Écailles de Lune fanteziile, sperantele si inocenta sunt inlocuite cu sentimentul de dezamagire cu privire la viata cotidiana, cu deziluziile ce rezida din relatiile interumane si cu abandonul visurilor avute in copilarie. Culorile calde sunt inlocuite de tonuri reci si mult negru in momentul in care Neige spune povestea coplesitoare a unui om atat de trist si satul de viata care se arunca in valuri ca un ultim efort de a se lecui de o depresie apasatoare.
Mediul de suspensie al acestei povesti este alcatuit din aceleasi melodii post-rock alcatuite din sunetele marii, crescendouri si sectiuni de chitara dramatice, presarate pe alocuri cu riffuri black metal, semn al fortelor melancolice care isi unesc puterile, facand Universul sa planga. Astfel, Alcest ne dovedesc faptul ca metalul nu inseamna numai „urlete nervoase” si viteza, ci si frumusete diafana, iubire si abilitatea de a-l face pe ascultator sa simta ca viata nu inseamna doar realitate palpabila, ci si abilitatea individului de a si-o tese dupa bunul plac.
{youtube}gk_gIOSHviA{/youtube}
{youtube}GhRNN8BIZxE{/youtube}
Percées de Lumière - „Écailles de Lune” (2010)
Continuand lungul numar Écailles, Percées de Lumière intra in scena cu un beat si o tendinta aproape punk. Repetitivitatea motivelor muzicale nu este nicidecum plictisitoare, ci chiar binevenita. Contrastul dintre vocalul gratios si urletele inalte de oroare black metal ale lui Neige induce ascultatorului emotii mixte precum teama si sentimentul de a fi fermecat de catre o vraja. Desi acest cantec nu abunda de motive poetice atat de emotionante precum Écailles I o face, orchestratia il salveaza si il face sa fie o experienta extrem de palcuta.
{youtube}1gGv0uQtn74{/youtube}
Autre Temps – „Les Voyages de l’Âme” (2012)
Autre Temps deschide albumul „Les Voyages de l’Âme” cu un numar shoegaze pursange, fiind una dintre creatiile Alcest aflate la limita mainstreamului, usor de digerat si perfecta pentru emisie radio. Motiv pentru care, a fost lansat si sub forma de single.
Prin intermediul unor versuri cu impact, Neige ne spune povestea unei lumi ce se degradeaza odata cu trecera timpului, lafel cum se intampla si cu dragostea dintre doi oameni: „Les feuilles dorées s'en allant mourir à terre/ Renaîtront un jour sous un ciel radieux,/ Mais notre monde érodé restera le même/ Et demain toi et moi serons partis” (trad. „Frunzele vestejite ce mor pe pamant/ Vor renaste sub cerul stralucitor,/ Insa lumea noastra erodata va ramane la fel/ Iar maine tu si cu mine vom fi disparut.”
{youtube}xCwGMLncumM{/youtube}
Faiseurs de Mondes - „Les Voyages de l’Âme” (2012)
Visatoare si neperisabila, Faiseurs de Mondes reprezinta o piesa clasica pentru genul abordat de catre Alcest si una dintre cele mai bune inchieieri de album, subclasata doar de catre Écailles de Lune. Pe aceasta creatie, Alcest dau frau liber exprimarii tendintelor heavy, conturate prin urlete black metal, pe care le alatura unui riff pop extrem de catchy intru materializarea unei melodii cu densitate. Faiseurs de Mondes actioneaza ca un interludiu in cadrul albumului, linistind un pic apele, faca sa isi piarda din intensitate insa, lucru de care se asigura interventille de growl ale lui Neige. Cu siguranta ca variatiile de tempo din cadrul catecului realizeaza o atmosfera de efect.
{youtube}lE309orsgSA{/youtube}
Là Où Naissent les Couleurs Nouvelles - „Les Voyages de l’Âme” (2012)
Pe piesa-cheie a albumului „Les Voyages” veti regasi, precum in Écailles, fiecare detaliu artistic ce caracterizeaza trupa Alcest. Acest cantec este un catharsis senzual, construit din reverie, trip si furtuna psihica. Là Où Naissent les Couleurs Nouvelles ne prezinta o compozitie de chitara mult mai agresiva si un vocal mult mai taios fata de Autre Monde, riffurile fiind indeajuns de memorabile incat sa iti vina in minte in ultimele secunde ale vietii. Peste opt minute de pura visare cu ochii deschisi.
{youtube}ksRBfsz53Eg{/youtube}
Souvenirs d’un Autre Monde – „Souvenirs d’un Autre Monde” (2007)
Piesa-titlu a albumului de debut Alcest reprezinta una dintre cele mai cunoscute si apreciate lucrari de catre fani. Melodia de prinde in mreje inca de la inceput si te face sa nu-ti mai doresti sa parasesti aceasta lume de poveste primavaratica. Desi este o lucrare blanda bazata pe sunete acustice, Souvenirs nu scuteste ascultatorul de efectul de carusel emotional, iar in momentul in care chitara principala plina de angoasa se alatura vocalului angelic al invitatei Audrey Silvain (trupa Amesoueurs) efectul devastator este garantat – “N'aie crainte, à présent tout est fini” (trad. “Nu te teme, s-a terminat acum”).
{youtube}uTM9x-fEMwo{/youtube}
Le Secret – „Le Secret” (2005/2011)
„Le Secret” a fost un EP format din doua piese si lansat in doua versiuni – 2005 si 2011 (remasterizare). Complex si aglomerat, frumusetea acestui material poate fi descoperita doar dupa ascultari repetate. Desi mult mai „metalic” si mai „black” decat succesorul „Souvenirs” , acest EP da startul povestii despre fragilitate si fantezie ce va deveni trademarkul trupei Alcest.
Piesa ce poarta acelasi titlu se deschide cu un pasaj seren de chitara pe care fanii Opeth sau Agalloch l-ar gasi a fi foarte inspirat, inchizandu-se undeva dupa trei minute, moment in care chitarele distorsionate intra in scena impreuna cu tobele greoaie. Pana in apropiere de final, atunci cand grupul redirectioneaza muzica catre tema linistita de la inceput, piesa Le Secret devine black metal din punct de vedere tehnic, insa tonul general si vocalul o indeparteaza de aceasta atmosfera previzibila.
{youtube}RnrQ7Ucfzag{/youtube}
Alcest este o trupa de influente post-black metal/ post-rock / shoegaze originara din Franta, avandu-i in componenta pe Stéphane „Neige” Paut (lead vocal, chitara, clape, tobe, bas) si Jean „Winterhalter” Deflandre (tobe, percutie).
In trecutul muzical al lui Neige si-au facut loc trupe variate, precum Peste Noire, Lantlôs, Amesoeurs sau Les Discrets, insa niciunul dintre aceste proiecte nu iti stimuleaza imaginatia precum o face Alcest, a carei muzica superba construieste peisaje sonice ce reprezinta acel moment in care individul cade in visare si creierul sau incepe derularea unui film. Alcest te indeamna la expansiune imaginativa, la accederea catre idei si concepte pe care nu le-ai fi atins aflat intr-o stare „normala”. Un fel de trip indus de substante psihedelice, unde substanta este chiar muzica celor de la Alcest.
In timp ce multe deviatii de la genul metal, precum sludge si doom, si-au gasit trupe care sa le experimenteze si sa le faca sa ramana in continuare metal (sau cel putin extreme), in alte zone, precum black/ post-metal, exista o tendinta de a elimina componenta dura in favoarea unui sound mai fin. Iar Alcest face acest lucru cu mare maiestrie, lucru de care va puteti convinge ascultand selectia noastra de piese esentiale, prezentate in continuare.
Voix Sereines – „Shelter” (2014)
Aceasta piesa este printre ultimele legaturi cu trecutul muzical al trupei, in sensul in care inca regasim la jumatatea piesei un riff heavy, insa acest lucru nu stirbeste atmosfera soft ce rezida in urma celor sase minute de visare. Voix Sereines este de departe cea mai delicata creatie din cadrul albumului „Shelter”, o piesa care nu lasa loc pentru nicio critica. Vocalul melancolic al lui Neige ce mangaie sublim linia melodica cu specific de tonomat cu vinyluri te poarta printr-o intreaga paleta de emotii – tristete, iubire, inima franta si face din Voix Sereines sufletul si nucleul intregului album.
{youtube}EKuhxZwhUtY{/youtube}
Délivrance – „Shelter”(2014)
Reprezentand cel mai lung numar de pe albumul „Shelter”, Délivrance este inundata de sunete intunecate de chitare acustice si electrice impreunate cu tobe dramatice, reverberatie, coarde si un vocal calm. Piesa creste in intensitate, pornind de la o atmosfera lenta si tacuta care evolueaza inspre o directie energetica, timp in care Neige transcende intr-o alta lume, cantand intr-o limba numai de el stiuta, incheind astfel povestea „Shelter” intr-o maniera superba si intensa ce lasa ascultatorul intr-o stare melancolica.
{youtube}DSVGp7VeetE{/youtube}
Écailles de Lune (Part I & II) – „Écailles de Lune” (2010)
In cadrul piesei Écailles de Lune fanteziile, sperantele si inocenta sunt inlocuite cu sentimentul de dezamagire cu privire la viata cotidiana, cu deziluziile ce rezida din relatiile interumane si cu abandonul visurilor avute in copilarie. Culorile calde sunt inlocuite de tonuri reci si mult negru in momentul in care Neige spune povestea coplesitoare a unui om atat de trist si satul de viata care se arunca in valuri ca un ultim efort de a se lecui de o depresie apasatoare.
Mediul de suspensie al acestei povesti este alcatuit din aceleasi melodii post-rock alcatuite din sunetele marii, crescendouri si sectiuni de chitara dramatice, presarate pe alocuri cu riffuri black metal, semn al fortelor melancolice care isi unesc puterile, facand Universul sa planga. Astfel, Alcest ne dovedesc faptul ca metalul nu inseamna numai „urlete nervoase” si viteza, ci si frumusete diafana, iubire si abilitatea de a-l face pe ascultator sa simta ca viata nu inseamna doar realitate palpabila, ci si abilitatea individului de a si-o tese dupa bunul plac.
{youtube}gk_gIOSHviA{/youtube}
{youtube}GhRNN8BIZxE{/youtube}
Percées de Lumière - „Écailles de Lune” (2010)
Continuand lungul numar Écailles, Percées de Lumière intra in scena cu un beat si o tendinta aproape punk. Repetitivitatea motivelor muzicale nu este nicidecum plictisitoare, ci chiar binevenita. Contrastul dintre vocalul gratios si urletele inalte de oroare black metal ale lui Neige induce ascultatorului emotii mixte precum teama si sentimentul de a fi fermecat de catre o vraja. Desi acest cantec nu abunda de motive poetice atat de emotionante precum Écailles I o face, orchestratia il salveaza si il face sa fie o experienta extrem de palcuta.
{youtube}1gGv0uQtn74{/youtube}
Autre Temps – „Les Voyages de l’Âme” (2012)
Autre Temps deschide albumul „Les Voyages de l’Âme” cu un numar shoegaze pursange, fiind una dintre creatiile Alcest aflate la limita mainstreamului, usor de digerat si perfecta pentru emisie radio. Motiv pentru care, a fost lansat si sub forma de single.
Prin intermediul unor versuri cu impact, Neige ne spune povestea unei lumi ce se degradeaza odata cu trecera timpului, lafel cum se intampla si cu dragostea dintre doi oameni: „Les feuilles dorées s'en allant mourir à terre/ Renaîtront un jour sous un ciel radieux,/ Mais notre monde érodé restera le même/ Et demain toi et moi serons partis” (trad. „Frunzele vestejite ce mor pe pamant/ Vor renaste sub cerul stralucitor,/ Insa lumea noastra erodata va ramane la fel/ Iar maine tu si cu mine vom fi disparut.”
{youtube}xCwGMLncumM{/youtube}
Faiseurs de Mondes - „Les Voyages de l’Âme” (2012)
Visatoare si neperisabila, Faiseurs de Mondes reprezinta o piesa clasica pentru genul abordat de catre Alcest si una dintre cele mai bune inchieieri de album, subclasata doar de catre Écailles de Lune. Pe aceasta creatie, Alcest dau frau liber exprimarii tendintelor heavy, conturate prin urlete black metal, pe care le alatura unui riff pop extrem de catchy intru materializarea unei melodii cu densitate. Faiseurs de Mondes actioneaza ca un interludiu in cadrul albumului, linistind un pic apele, faca sa isi piarda din intensitate insa, lucru de care se asigura interventille de growl ale lui Neige. Cu siguranta ca variatiile de tempo din cadrul catecului realizeaza o atmosfera de efect.
{youtube}lE309orsgSA{/youtube}
Là Où Naissent les Couleurs Nouvelles - „Les Voyages de l’Âme” (2012)
Pe piesa-cheie a albumului „Les Voyages” veti regasi, precum in Écailles, fiecare detaliu artistic ce caracterizeaza trupa Alcest. Acest cantec este un catharsis senzual, construit din reverie, trip si furtuna psihica. Là Où Naissent les Couleurs Nouvelles ne prezinta o compozitie de chitara mult mai agresiva si un vocal mult mai taios fata de Autre Monde, riffurile fiind indeajuns de memorabile incat sa iti vina in minte in ultimele secunde ale vietii. Peste opt minute de pura visare cu ochii deschisi.
{youtube}ksRBfsz53Eg{/youtube}
Souvenirs d’un Autre Monde – „Souvenirs d’un Autre Monde” (2007)
Piesa-titlu a albumului de debut Alcest reprezinta una dintre cele mai cunoscute si apreciate lucrari de catre fani. Melodia de prinde in mreje inca de la inceput si te face sa nu-ti mai doresti sa parasesti aceasta lume de poveste primavaratica. Desi este o lucrare blanda bazata pe sunete acustice, Souvenirs nu scuteste ascultatorul de efectul de carusel emotional, iar in momentul in care chitara principala plina de angoasa se alatura vocalului angelic al invitatei Audrey Silvain (trupa Amesoueurs) efectul devastator este garantat – “N'aie crainte, à présent tout est fini” (trad. “Nu te teme, s-a terminat acum”).
{youtube}uTM9x-fEMwo{/youtube}
Le Secret – „Le Secret” (2005/2011)
„Le Secret” a fost un EP format din doua piese si lansat in doua versiuni – 2005 si 2011 (remasterizare). Complex si aglomerat, frumusetea acestui material poate fi descoperita doar dupa ascultari repetate. Desi mult mai „metalic” si mai „black” decat succesorul „Souvenirs” , acest EP da startul povestii despre fragilitate si fantezie ce va deveni trademarkul trupei Alcest.
Piesa ce poarta acelasi titlu se deschide cu un pasaj seren de chitara pe care fanii Opeth sau Agalloch l-ar gasi a fi foarte inspirat, inchizandu-se undeva dupa trei minute, moment in care chitarele distorsionate intra in scena impreuna cu tobele greoaie. Pana in apropiere de final, atunci cand grupul redirectioneaza muzica catre tema linistita de la inceput, piesa Le Secret devine black metal din punct de vedere tehnic, insa tonul general si vocalul o indeparteaza de aceasta atmosfera previzibila.
{youtube}RnrQ7Ucfzag{/youtube}