Site-ul Metalsucks.net este cunoscut in lumea ascultatorilor de muzica grea drept o autoritate - ironica si deseori foarte critica - in domeniul metalului.
De curand, un jurnalist al webzine-ului a scris un articol intitulat "Why are metal fans hopelessly stuck in the past" - "De ce sunt metalistii blocati, fara speranta, in timp?", in care vorbeste despre anacronismul gusturilor muzicale ale fanilor metalului.
Metalistii: cei mai ingusti la minte si intoleranti melomani? cam aceasta este intrebarea cheie pe care o pune textul.
Jurnalistul, care lucreaza sub pseudonimul Sergeant D, declara ca niciun gen de muzica nu este mai retrograd ca metalul, care pare sa fi ramas blocat in timp, in anii 90. Potrivit spuselor autorului, spre deosebire de alte stiluri de muzica, pasionate de tot ceea ce este nou si proaspat, metalul respira aerul pestilent al catacombelor trecutului.
"Nu cred ca este vorba despre mentalitatea 'ce este mai vechi este automat mai bun', desi exista un element important si de asa ceva. Cred ca fanii metal sunt pur si simplu captivi in trecut din diverse motive. Este ca atunci cand unchiul tau te prinde la reuniunile de familie si iti spune ca masinile nu se mai fac la fel de bune astazi cum se faceau in trecut. Apoi te sfatuieste sa inlocuiesti Honda aia proasta, facuta din plastic de niste orientali, cu o masina adevarata. Inserati numele formatiei preferate in locul brandului masinii si obtineti sectiunile de comentarii ale revistelor de metal", marturiseste revoltat jurnalistul.
Autorul gaseste doua posibile motive pentru acest anacronism. Primul are de-a face cu lipsa de originalitate a scenei metal, care repeta aceleasi clisee de foarte multi ani. In definitiv, de ce sa asculti copia cuiva cand poti asculta artistul original.
Al doilea motiv postuleaza ideea ca metalistii au mintile inguste, gusturile nesofisticate si urasc tot ceea ce este nou si revolutionar.
"Asa zisii fani descurajeaza inovatiile muzicale si ii rasplatesc pe cei care imita trecutul", concluzioneaza autorul, care sfarseste materialul prin niste injuraturi destul de explicite, pe care nu le vom reproduce. Ideea de final este ca fanii metal ar trebui sa-si destupe capul si sa renunte la prejudecati.
Autorul exemplifica dragostea pentru desuet a metalistilor prin citarea numelor prezente la doua festivaluri importante din strainatate: "Death Fest Open Air" si "Headbanger's Holidays", de pe bill-ul carora fac parte nume precum Morgoth, Misery Index, Grave, Vader, Machine Head, Napalm Death, Testament, Amon Amarth si multe altele.
Desi autorul articolului se exprima in niste termeni vehementi si ireverentiosi, exista foarte mult miez in spusele sale. Din pacate, scena metal chiar sufera de anacronism, lucru evident in insusi faptul ca Avenged Sevenfold, celebra si tanara trupa britanica, si-a creat un gen din repetarea "tropilor" care i-au facut cunoscuti pe idolii lor, in detrimentul originalitatii de la inceput, manifestata in abundenta de influente metalcore.
Desi bill-urile festivalurilor din strainatate arata destul de invechit, si in Romania numele tind sa se repete de la un an la altul iar oamenii nu par sa aiba deschiderea necesara spre artisti mai noi.
Intrebarea care se pune este: are metalul ce sa mai faca pentru a starni o revolutie interna prin care sa-si schimbe chipul si sa continue sa aiba impact, sau se va pierde el intr-un vartej confuz de repetitii, imitatii si clisee?
Ce parere aveti?
De curand, un jurnalist al webzine-ului a scris un articol intitulat "Why are metal fans hopelessly stuck in the past" - "De ce sunt metalistii blocati, fara speranta, in timp?", in care vorbeste despre anacronismul gusturilor muzicale ale fanilor metalului.
Metalistii: cei mai ingusti la minte si intoleranti melomani? cam aceasta este intrebarea cheie pe care o pune textul.
Jurnalistul, care lucreaza sub pseudonimul Sergeant D, declara ca niciun gen de muzica nu este mai retrograd ca metalul, care pare sa fi ramas blocat in timp, in anii 90. Potrivit spuselor autorului, spre deosebire de alte stiluri de muzica, pasionate de tot ceea ce este nou si proaspat, metalul respira aerul pestilent al catacombelor trecutului.
"Nu cred ca este vorba despre mentalitatea 'ce este mai vechi este automat mai bun', desi exista un element important si de asa ceva. Cred ca fanii metal sunt pur si simplu captivi in trecut din diverse motive. Este ca atunci cand unchiul tau te prinde la reuniunile de familie si iti spune ca masinile nu se mai fac la fel de bune astazi cum se faceau in trecut. Apoi te sfatuieste sa inlocuiesti Honda aia proasta, facuta din plastic de niste orientali, cu o masina adevarata. Inserati numele formatiei preferate in locul brandului masinii si obtineti sectiunile de comentarii ale revistelor de metal", marturiseste revoltat jurnalistul.
Autorul gaseste doua posibile motive pentru acest anacronism. Primul are de-a face cu lipsa de originalitate a scenei metal, care repeta aceleasi clisee de foarte multi ani. In definitiv, de ce sa asculti copia cuiva cand poti asculta artistul original.
Al doilea motiv postuleaza ideea ca metalistii au mintile inguste, gusturile nesofisticate si urasc tot ceea ce este nou si revolutionar.
"Asa zisii fani descurajeaza inovatiile muzicale si ii rasplatesc pe cei care imita trecutul", concluzioneaza autorul, care sfarseste materialul prin niste injuraturi destul de explicite, pe care nu le vom reproduce. Ideea de final este ca fanii metal ar trebui sa-si destupe capul si sa renunte la prejudecati.
Autorul exemplifica dragostea pentru desuet a metalistilor prin citarea numelor prezente la doua festivaluri importante din strainatate: "Death Fest Open Air" si "Headbanger's Holidays", de pe bill-ul carora fac parte nume precum Morgoth, Misery Index, Grave, Vader, Machine Head, Napalm Death, Testament, Amon Amarth si multe altele.
Desi autorul articolului se exprima in niste termeni vehementi si ireverentiosi, exista foarte mult miez in spusele sale. Din pacate, scena metal chiar sufera de anacronism, lucru evident in insusi faptul ca Avenged Sevenfold, celebra si tanara trupa britanica, si-a creat un gen din repetarea "tropilor" care i-au facut cunoscuti pe idolii lor, in detrimentul originalitatii de la inceput, manifestata in abundenta de influente metalcore.
Desi bill-urile festivalurilor din strainatate arata destul de invechit, si in Romania numele tind sa se repete de la un an la altul iar oamenii nu par sa aiba deschiderea necesara spre artisti mai noi.
Intrebarea care se pune este: are metalul ce sa mai faca pentru a starni o revolutie interna prin care sa-si schimbe chipul si sa continue sa aiba impact, sau se va pierde el intr-un vartej confuz de repetitii, imitatii si clisee?
Ce parere aveti?